Stau si privesc in departare,
Il vad pe Soare cum dispare;
Ceru-i rosu, sangeriu,
Dece-i ranit nici eu nu stiu;
Curand cerul se stinge, moare
Nu se zareste nici urma de soare...
Nu-i nicio raza de lumina
Chiar de-ar trebui sa fie luna plina.
Precum speranta moare utima
Apare intr-un tarziu si luna;
Aduce din nou o raza de lumina
O raza de speranta divina.
te-ai gândit sa publici un volum de poezii?
RăspundețiȘtergere