Moarte in pustiu

E frig afara-nourat,
Eu te iubesc, dar m-ai uitat

Eu te astept aici intre zidurile darapanate
Tu - cred - esti foarte departe.

In semineu e doar cenusa,
Vantul ma-nvaluie prin gaurile din usa.

Panza de paianjen sta turturi in tavan
De cand nu te-am mai vazut este mai mult de-un an.

Podeaua-mi scartie sub picioare,
Sus - lustra-i veche, dar nu foarte mare.

Iau un scaun rupt, ma sui si leg funia langa bec,
Am venit, dar nu vreau sa mai plec;

Imi leg funia de gat,
Ma uit in jur, dar nu mai e asa urat;

Fac vant la scaun cu piciorul,
Pentru tine, ma omoara dorul.

Desi casa e pustie,
Tu apari ca o stafie...

Acum mi-e cald, dar mor de frig,
Am voce, dar nu pot sa te strig,
Mi-e sete, dar ma inec,
E galagie, dar te aud tot mai incet.